7 În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea, Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii și și-a prelungit vorbirea până la miezul nopții.
8 În camera de sus, unde eram adunați, erau multe lămpi.
9 Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort.
10 Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui și l-a luat în brațe, spunând: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!“
11 Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat și a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat.
12 Tânărul a fost adus viu, și ei au fost nespus de încurajați.
13 Noi ne-am dus înainte la corabie și am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm și pe Pavel. Căci așa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat.