10 Fiindcă neînțelegerea a devenit atât de mare, tribunului i-a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăți de ei, așa că le-a poruncit soldaților să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în fort.
11 În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel și i-a zis: „Curaj! Căci așa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să depui mărturie și în Roma!“
12 Când s-a făcut zi, iudeii au pus la cale un complot și s-au legat cu blestem, zicând că nici nu vor mânca și nici nu vor bea până când nu-l vor omorî pe Pavel.
13 Cei ce au pus la cale acest complot erau mai mulți de patruzeci.
14 Ei s-au dus la conducătorii preoților și la bătrâni și le-au zis: „Ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu-l omorâm pe Pavel.
15 Acum deci, voi împreună cu Sinedriul, trimiteți-i vorbă tribunului să-l aducă la voi ca și cum urmează să cercetați mai amănunțit lucrurile privitoare la el. Și înainte să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.“
16 Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această cursă, s-a dus, a intrat în fort și i-a dat de știre lui Pavel.