15 împotriva căruia, când am fost în Ierusalim, conducătorii preoților și bătrânii iudeilor au adus acuzații și au cerut condamnarea lui.
16 Le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea vreun om înainte ca cel acuzat să fi fost pus față în față cu acuzatorii săi și să se fi putut apăra împotriva acuzației.
17 Ei au venit deci aici, iar eu n-am amânat, ci, chiar în ziua următoare, m-am așezat pe scaunul de judecată și am poruncit ca omul să fie adus.
18 Însă când acuzatorii s-au ridicat, n-au adus nici o acuzație din relele la care mă așteptam,
19 ci aveau cu el niște dispute cu privire la propria lor religie și la un oarecare Isus, Care a murit și despre Care Pavel susținea că este viu.
20 Fiindcă eram nehotărât cu privire la aceste controverse, l-am întrebat pe Pavel dacă vrea să meargă în Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
21 El însă a făcut apel să fie ținut sub pază pentru hotărârea împăratului, așa că am poruncit să fie ținut sub pază până când îl voi trimite la Cezar.