16 Am navigat la adăpostul unei insule mici, numite Cauda, și cu greu am putut să aducem sub control barca de salvare a corăbiei.
17 Au ridicat-o la bord și apoi s-au folosit de niște frânghii ca să cuprindă corabia de jur împrejur. De teamă să nu eșueze în bancurile de nisip ale Sirtei, au lăsat jos ancora de furtună și s-au lăsat duși de vânt.
18 Fiindcă eram prinși într-o furtună foarte puternică, în ziua următoare au început să arunce încărcătura corăbiei,
19 iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor peste bord și echipamentul corăbiei.
20 Timp de mai multe zile nu s-au văzut nici soarele, nici stelele, iar furtuna n-a slăbit deloc. Într-un final ni se dusese orice speranță că vom fi salvați.
21 După ce a trecut mult timp în care ei nu mai mâncaseră, Pavel s-a ridicat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați și să nu fi plecat din Creta, ca să fi scăpat de această pagubă și de această pierdere.
22 Acum însă vă sfătuiesc să prindeți curaj, pentru că nici unul dintre voi nu-și va pierde viața, ci se va pierde doar corabia.