34 De aceea vă îndemn să mâncați ceva, fiindcă lucrul acesta este pentru propria voastră salvare; căci nici un fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“
35 Și spunând acestea, a luat pâine, I-a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce.
36 Toți au prins curaj și au mâncat și ei câte ceva.
37 În corabie eram, în total, două sute șaptezeci și șase de suflete.
38 După ce și-au potolit foamea, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.
39 Când s-a făcut zi, n-au recunoscut țărmul, dar au observat un golf care avea plajă și s-au hotărât ca, dacă vor putea, să ducă corabia să eșueze acolo.
40 Au tăiat legăturile ancorelor și le-au lăsat în mare, dezlegând în același timp frânghiile care țineau cârmele; apoi au ridicat în vânt vela cea mică și s-au îndreptat spre plajă.