17 După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe fruntașii iudeilor, iar când aceștia s-au adunat le-a zis: – Bărbați, fraților, deși n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoșilor noștri, totuși am fost luat prizonier în Ierusalim și dat în mâinile romanilor.
18 Aceștia, după ce m-au interogat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine nici o vină pentru care să merit moartea.
19 Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deși nu aveam de adus nici o acuzație împotriva neamului meu.
20 Din acest motiv v-am chemat să vă văd și să vă vorbesc; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț!
21 Ei i-au răspuns: – Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine și nici unul dintre frații care au venit aici n-a anunțat sau n-a vorbit ceva rău despre tine.
22 Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândești, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbește împotriva acestei partide.
23 Așadar, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulți în locul unde era găzduit, iar el, de dimineață până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie cu privire la Împărăția lui Dumnezeu și încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât și din Profeți.