2 Barbarii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită; au aprins un foc, din pricină că începuse să cadă ploaia și din pricina frigului, și ne-au primit alături de ei pe toți.
3 Pavel a adunat o grămadă de mărăcini și, în timp ce le punea pe foc, a ieșit o viperă din cauza căldurii și i s-a prins de mână.
4 Când barbarii au văzut șarpele atârnând de mâna lui, și-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un criminal, căci Dreptatea nu-l lasă să trăiască!“
5 Pavel însă a scuturat șarpele în foc, fără să sufere nici un rău.
6 Ei se așteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic neobișnuit, și-au schimbat părerea și au zis că este un zeu.
7 Aproape de locul acela se aflau niște ogoare ale fruntașului insulei, pe care-l chema Publius. El ne-a primit și ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile.
8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri și dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-și mâinile peste el și l-a vindecat.