1 În zilele acelea, când numărul ucenicilor creștea, evreii eleniști au început să murmure împotriva evreilor autohtoni, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la distribuirea zilnică a celor necesare.
2 Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și le-au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese!
3 Prin urmare, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care să-i punem responsabili cu îndatorirea aceasta,
4 iar noi vom continua să dăm atenție rugăciunii și slujirii Cuvântului.“
5 Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulțimi, așa că l-au ales pe Ștefan, un bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohorus, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas și pe Nicolaus, un prozelit din Antiohia;