4 Dacă nu vrei să lași pe poporul Meu să plece, iată, voi trimete mîne niște lăcuste pe toată întinderea țării tale.
5 Ele vor acoperi fața pămîntului, de nu se va mai putea vedea pămîntul; vor mînca ce a mai rămas nevătămat, vor mînca ce v’a lăsat piatra, vor mînca toți copacii, cari cresc pe cîmpiile voastre,
6 îți vor umplea casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor Egiptenilor. Părinții tăi și părinții părinților tăi n’au văzut așa ceva de cînd sînt ei pe pămînt pînă în ziua de azi.“ Moise a plecat și a ieșit dela Faraon.
7 Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Pînă cînd are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece, și să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?“
8 Au întors la Faraon pe Moise și Aaron. „Duceți-vă,“ le-a zis el, „și slujiți Domnului, Dumnezeului vostru. Cari și cine sînt ceice vor merge?“
9 Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii și cu bătrînii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri; căci avem să ținem o sărbătoare în cinstea Domnului.“
10 Faraon le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Luați seama, căci este rău ce aveți de gînd să faceți!