1 Dacă un om fură un bou sau o oaie, și-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat și patru oi pentru oaia furată.
2 Dacă hoțul este prins spărgînd, și e lovit și moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor față de el;
3 dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor față de el. Hoțul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n’are nimic, să fie vîndut rob, ca despăgubire pentru furtul lui;
4 dacă ceeace a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găsește încă viu în mînile lui, să dea îndoit înapoi.
5 Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într’o vie, și își lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul și via lui.
6 Dacă izbucnește un foc și întîlnește mărăcini în cale, și arde grîul în snopi sau în picioare, sau cîmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.
7 Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare, și le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoțul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.
8 Dacă hoțul nu se găsește, stăpînul casei să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n’a pus mîna pe avutul aproapelui său.
9 În orice pricină de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: «Uite-l!» – pricina amîndoror părților să meargă pînă la Dumnezeu; acela, pe care-l va osîndi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.
10 Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare să i-l păstreze, și dobitocul moare, își strică un mădular, sau e luat cu sila dela el, fără să fi văzut cineva,
11 să se facă un jurămînt în Numele Domnului între cele două părți; și cel ce a păstrat dobitocul, va mărturisi că n’a pus mîna pe avutul aproapelui său; stăpînul dobitocului va primi jurămîntul acesta, și celalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.
12 Dar dacă dobitocul a fost furat dela el, va fi dator față de stăpînul lui să i-l înlocuiască.
13 Dacă dobitocul a fost sfășiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă, și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfășiat.
14 Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare în lipsa stăpînului ei, va trebui s’o plăteacă.
15 Dacă stăpînul e de față, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, prețul chiriei va fi deajuns.
16 Dacă un om înșală pe o fată nelogodită, și se culcă cu ea, îi va plăti zestrea și o va lua de nevastă.
17 Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint prețul zestrei cuvenite fetelor.
18 Pe vrăjitoare să n’o lași să trăiască.
19 Oricine se culcă cu un dobitoc, să fie pedepsit cu moartea.
20 Cine aduce jertfe altor dumnezei decît Domnului singur, să fie nimicit cu desăvîrșire.
21 Să nu chinuiești pe străin, și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.
22 Să nu asuprești pe văduvă, nici pe orfan.
23 Dacă-i asuprești, și ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;
24 mînia Mea se va aprinde, și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămînea văduve, și copiii voștri vor rămînea orfani.
25 Dacă împrumuți bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar, și să nu ceri camătă dela el.
26 Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui;
27 căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sînt milostiv.
28 Să nu hulești pe Dumnezeu, și să nu blestemi pe mai marele poporului tău.
29 Să nu pregeți să-Mi aduci pîrga secerișului tău și a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întîiul născut din fiii tăi.
30 Să-Mi dai și întîiul născut al vacii tale și al oii tale; să rămînă șapte zile cu mamă-sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci.
31 Să-Mi fiți niște oameni sfinți. Să nu mîncați carne sfîșiată de fiare pe cîmp, ci s’o aruncați la cîni.