Exodul 5 VDC

1 Moise și Aaron s’au dus apoi la Faraon, și i-au zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.“

2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, și să las pe Israel să plece?“ Eu nu cunosc pe Domnul, și nu voi lăsa pe Israel să plece.“

3 Ei au zis: „Ni S’a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentruca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.“

4 Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentruce abateți poporul de la lucrul lui? Plecați la lucrările voastre.“

5 Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s’a înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?“

6 Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului și logofeților:

7 „Să nu mai dați poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strîngă paie.

8 Totuș să le cereți acelaș număr de cărămizi, pe cari le făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din ele, căci sînt niște leneși; de aceea strigă mereu: «Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.»

9 Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, și să nu mai umble după năluci.“

10 Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie;

11 duceți-vă singuri de vă luați paie de unde veți găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.“

12 Poporul s’a răspîndit în toată țara Egiptului, ca să strîngă miriște în loc de paie.

13 Isprăvniceii îi sileau, zicînd: „Isprăviți-vă lucrul, zi de zi, ca și atunci cînd erau paie!“

14 Au bătut chiar pe logofeții copiilor lui Israel, puși peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentruce“, li se zicea, „n’ați isprăvit ieri și azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotărît?“

15 Logofeții copiilor lui Israel s’au dus să se plîngă la Faraon, și i-au zis: „Pentruce te porți așa cu robii tăi?

16 Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, și totuș ni se spune: «Faceți cărămizi!» Ba încă, robii tăi sînt și bătuți, ca și cînd poporul tău ar fi vinovat.“

17 Faraon a răspuns: „Sînteți niște leneși și niște trîntori! De aceea ziceți: «Haidem să aducem jertfe Domnului!»

18 Acum, duceți-vă îndată de lucrați; nu vi se vor da paie, și veți face acelaș număr de cărămizi.“

19 Logofeții copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, cînd li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceți lucrul cuvenit unei zile.“

20 Cînd au ieșit dela Faraon, au întîlnit pe Moise și pe Aaron, care îi așteptau.

21 Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul, și să judece! Voi ne-ați făcut urîți lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mînă ca să ne omoare.“

22 Moise s’a întors la Domnul, și a zis: „Doamne, pentruce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentruce m’ai trimes?

23 De cînd m’am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia; și n’ai izbăvit pe poporul Tău.“

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40