1 În luna a treia după ieșirea lor din țara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai.
2 Dupăce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai, și au tăbărît în pustie. Israel a tăbărît acolo, în fața muntelui.
3 Moise s’a suit la Dumnezeu. Și Domnul l-a chemat de pe munte, zicînd: „Așa să vorbești casei lui Iacov, și să spui copiilor lui Israel:
4 „Ați văzut ce am făcut Egiptului, și cum v’am purtat pe aripi de vultur și v’am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veți asculta glasul meu, și dacă veți păzi legămîntul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pămîntul este al Meu;
6 Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfînt. Acestea sînt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.“
7 Moise a venit de a chemat pe bătrînii poporului, și le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul.
8 Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
9 Și Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentruca să audă poporul cînd îți voi vorbi, și să aibă totdeauna încredere în tine.“ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
10 Și Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfințește-i azi și mîne, și pune-i să-și spele hainele.
11 Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorî, în fața întregului popor, pe muntele Sinai.
12 Să hotărăști poporului anumite margini dejurîmprejur, și să spui: «Să nu cumva să vă suiți pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.
13 Nici o mînă să nu se atingă de el; ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre, sau să-l străpungă cu săgeți: dobitoc sau om, nu va trăi.» Cînd va suna trîmbița, ei vor înainta spre munte.“
14 Moise s’a pogorît de pe munte la popor: a sfințit poporul, și ei și-au spălat hainele.
15 Și a zis poporului: „Fiți gata în trei zile; să nu vă apropiați de vreo femeie.“
16 A treia zi dimineața, au fost tunete, fulgere, și un nor gros pe munte; trîmbița răsuna cu putere, și tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.
17 Moise a scos poporul din tabără, spre întîmpinarea lui Dumnezeu, și s’au așezat la poalele muntelui.
18 Muntele Sinai era tot numai fum, pentrucă Domnul Se pogorîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălța ca fumul unui cuptor, și tot muntele se cutremura cu putere.
19 Trîmbița răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, și Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.
20 Domnul S’a pogorît pe muntele Sinai, și anume pe vîrful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vîrful muntelui. Și Moise s’a suit sus.
21 Domnul a zis lui Moise: „Pogoară-te și poruncește poporului cu totdinadinsul să nu dea busna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.
22 Preoții, cari se apropie de Domnul, să se sfințească și ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.“
23 Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicînd: «Hotărăște anumite margini în jurul muntelui, și sfințește-l.“
24 Domnul i-a zis: „Du-te, pogoară-te, și suie-te apoi iarăș cu Aaron; dar preoții și poporul să nu dea busna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.“
25 Moise s’a pogorît la popor, și i-a spus aceste lucruri.