Exodul 20 VDC

1 Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, și a zis:

2 „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.

3 Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.

4 Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul.

5 Să nu te închini înaintea lor, și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii pînă la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,

6 și Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.

7 Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.

8 Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s’o sfințești.

9 Să lucrezi șase zile, și să-ți faci lucrul tău.

10 Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

11 Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S’a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.

12 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentruca să ți se lungească zilele în țara, pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

13 Să nu ucizi.

14 Să nu preacurvești.

15 Să nu furi.

16 Să nu mărturisești strîmb împotriva aproapelui tău.

17 Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.

18 Tot poporul auzea tunetele și sunetul trîmbiței și vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliștea aceasta, poporul tremura, și stătea în depărtare.

19 Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.“

20 Moise a zis poporului: „Nu vă spăimîntați; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.“

21 Poporul stătea în depărtare; iar Moise s’a apropiat de norul în care era Dumnezeu.

22 Domnul a zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: «Ați văzut că v’am vorbit din ceruri.

23 Să nu faceți dumnezei de argint și dumnezei de aur, ca să-i puneți alături de Mine; să nu vă faceți alți dumnezei.

24 Să-Mi ridici un altar de pămînt, pe care să-ți aduci arderile-de-tot și jertfele de mulțămire, oile și boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, și te voi binecuvînta.

25 Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite; căci cum îți vei pune dalta în piatră, o vei pîngări.

26 Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.“

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40