Exodul 14 VDC

1 Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:

2 „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, și să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon: în dreptul locului acestuia să tăbărîți, lîngă mare.

3 Faraon va zice despre copiii lui Israel: «S’au rătăcit prin țară; îi închide pustia.»

4 Eu voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări; dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, și Egiptenii vor ști că Eu sînt Domnul.“ Copiii lui Israel au făcut așa.

5 S’a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon și inima slujitorilor lui s’a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?“

6 Faraon și-a pregătit carul de război, și și-a luat oamenii de război cu el.

7 A luat șase sute de cară de luptă cu oameni aleși, și toate carăle Egiptului; în toate erau luptători.

8 Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieșiseră gata de luptă.

9 Egiptenii i-au urmărit; și toți caii, carăle lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui, i-au ajuns tocmai cînd erau tăbărîți lîngă mare lîngă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon.

10 Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii, și iată că Egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s’au spăimîntat foarte tare, și au strigat către Domnul după ajutor.

11 Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?

12 Nu-ți spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decît să murim în pustie?“

13 Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc, și veți vedea izbăvirea, pe care v’o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceștia, pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată.

14 Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți.“

15 Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.

16 Tu, ridică-ți toiagul, întinde ți mîna spre mare, și despică-o; și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

17 Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carăle și călăreții lui, vor face să se arate slava Mea.

18 Și vor ști Egiptenii că Eu sînt Domnul cînd Faraon, carăle și călăreții lui, vor face să se arate slava Mea.“

19 Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul, și a mers înapoia lor, și stîlpul de nor care mergea înaintea lor, și-a schimbat locul, și a stat înapoia lor.

20 El s’a așezat între tabăra Egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s’au apropiat una de alta.

21 Moise și-a întins mîna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr’un vînt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, și apele s’au despărțit în două.

22 Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stînga lor.

23 Egiptenii i-au urmărit; și toți caii lui Faraon, carăle și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării.

24 În straja dimineții, Domnul, din stîlpul de foc și de nor, S’a uitat spre tabăra Egiptenilor, și a aruncat învălmășala în tabăra Egiptenilor.

25 A scos roatele carălor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor.“

26 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mîna spre mare; și apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carăle lor și peste călăreții lor.“

27 Moise și-a întins mîna spre mare. Și în spre dimineață, marea și-a luat iarăș repeziciunea cursului, și la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.

28 Apele s’au întors, și au acoperit carăle, călăreții și toată oastea lui Faraon, cari intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n’a scăpat.

29 Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stînga lor.

30 În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mîna Egiptenilor; și Israel a văzut pe Egipteni morți pe țărmul mării.

31 Israel a văzut mîna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Și poporul s’a temut de Domnul, și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40