Exodul 4 VDC

1 Moise a răspuns, și a zis: „Iată că n’au să mă creadă, nici n’au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: «Nu ți s’a arătat Domnul!»

2 Domnul i-a zis: «Ce ai în mînă?» El a răspuns: «Un toiag.»

3 Domnul a zis: «Aruncă-l la pămînt.» El l-a aruncat la pămînt, și toiagul s’a prefăcut într’un șarpe. Moise fugea de el.

4 Domnul a zis lui Moise: «Întinde-ți mîna, și apucă-l de coadă.» El a întins mîna și l-a apucat; și șarpele s’a prefăcut iarăș într-un toiag în mîna lui.

5 «Iată», a zis Domnul, «ce vei face, ca să creadă că ți s’a arătat Domnul, Dumnezeul părinților lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.»

6 Domnul i-a mai zis: «Bagă-ți mîna în sîn.» El și-a băgat mîna în sîn; apoi a scos-o, și iată că mîna i se acoperise de lepră, și se făcuse albă ca zăpada.

7 Domnul a zis: «Bagă-ți din nou mîna în sîn.» El și-a băgat din nou mîna în sîn; apoi a scos-o din sîn; și iată că mîna se făcuse iarăș cum era carnea lui.

8 «Dacă nu te vor crede,»a zis Domnul, «și nu vor asculta de glasul celui dintîi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.

9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne, și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din rîu, și s’o torni pe pămînt; și apa, pe care o vei lua din rîu, se va preface în sînge pe pămînt.“

10 Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sînt un om ori vorbirea ușoară; și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbești Tu robului Tău; căci vorba și limba mi-este încurcată.“

11 Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

12 Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, și te voi învăța ce vei avea de spus.“

13 Moise a zis: „Ah! Doamne, trimete pe cine vei vrea să trimeți.“

14 Atunci Domnul S’a mîniat pe Moise, și a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuș vine înaintea ta; și, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui.

15 Tu îi vei vorbi, și vei pune cuvintele în gura lui; și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui; și vă voi învăța ce veți avea de făcut.

16 El va vorbi poporului pentru tine, îți va sluji drept gură, și tu vei ținea pentru el locul lui Dumnezeu.

17 Ia în mînă toiagul acesta, cu care vei face semnele.“

18 Moise a plecat; și, cînd s’a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec și să mă întorc la frații mei, cari sînt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.“ Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!“

19 Domnul a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toți ceice umblau să-ți ia viața, au murit.“

20 Moise și-a luat nevasta și copiii, i-a pus călări pe măgari, și s’a întors în țara Egiptului. Și-a luat în mînă toiagul lui Dumnezeu.

21 Domnul a zis lui Moise: „Plecînd ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe cari ți le pun în mînă, să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împetri inima, și nu va lăsa pe popor să plece.

22 Tu vei zice lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: «Israel este fiul Meu, întîiul Meu născut.

23 Îți spun: «Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întîiul tău născut.“

24 În timpul călătoriei, într’un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întîlnit Domnul, și a vrut să-l omoare.

25 Sefora a luat o piatră ascuțită, a tăiat prepuțul fiului său, și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicînd: „Tu ești un soț de sînge pentru mine.“

26 Și Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soț de sînge!“ din pricina tăierii împrejur.

27 Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.“ Aaron a plecat: a întîlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, și l-a sărutat.

28 Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimesese, și toate semnele, pe cari-i poruncise să le facă.

29 Moise și Aaron și-au văzut de drum, și au adunat pe toți bătrînii copiilor lui Israel.

30 Aaron a istorisit toate cuvintele pe cari le spusese Domnul lui Moise; și Moise a făcut semnele înaintea poporului.

31 Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferința; și s’au plecat și s’au aruncat cu fața la pămînt.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40