Exodul 13 VDC

1 Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:

2 „Pune-Mi deoparte ca sfînt pe orice întîi-născut, pe orice întîi născut dintre copiii lui Israel, atît dintre oameni cît și dintre dobitoace: este al Meu.“

3 Moise a zis poporului: „Aduceți-vă aminte de ziua aceasta, cînd ați ieșit din Egipt, din casa robiei; căci cu mînă puternică v’a scos Domnul de acolo. Să nu mîncați pîne dospită.

4 Astăzi ieșiți, în luna spicelor.

5 Cînd te va duce Domnul în țara Cananiților, Hetiților, Amoriților, Heviților și Iebusiților, pe care a jurat părinților tăi că ți-o va da, țară unde curge lapte și miere, să ții următoarea slujbă în luna aceasta.

6 Timp de șapte zile, să mănînci azimi; și în ziua a șaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.

7 În timpul celor șapte zile, să mîncați azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea țării tale.

8 Să spui atunci fiului tău: «Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, cînd am ieșit din Egipt.»

9 Să-ți fie ca un semn pe mînă și ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentruca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mînă puternică te-a scos Domnul din Egipt.

10 Să ții porunca aceasta la vremea hotărîtă, din an în an.

11 Cînd te va aduce Domnul în țara Cananiților, cum a jurat ție și părinților tăi, și cînd ți-o va da,

12 să închini Domnului pe orice întîi-născut, chiar pe orice întîi-născut din vitele, pe cari le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.

13 Să răscumperi cu un miel pe orice întîi-născut al măgăriței; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frîngi gîtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întîi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.

14 Și cînd te va întreba fiul tău într’o zi: «Ce înseamnă lucrul acesta?» să-i răspunzi: «Prin mîna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;

15 și, fiindcă Faraon se încăpățîna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorît pe toți întîii-născuți din țara Egiptului, dela întîii-născuți ai oamenilor pînă la întîii-născuți ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întîi-născut de parte bărbătească, și răscumpăr pe orice întîi-născut dintre fiii mei.

16 Să-ți fie ca un semn pe mînă și ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mîna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.“»

17 După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S’ar putea să-i pară rău poporului văzînd războiul, și să se întoarcă în Egipt.“

18 Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roșie. Copiii lui Israel au eșit înarmați din țara Egiptului.

19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luați cu voi oasele mele de aici.“

20 Au plecat din Sucot, și au tăbărît la Etam, la marginea pustiei.

21 Domnul mergea înaintea lor, ziua într’un stîlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într’un stîlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua și noaptea.

22 Stîlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stîlpul de foc în timpul nopții.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40