10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta:Și marea i-a acoperit;Ca plumbul s’au afundatÎn adîncimea apelor.
11 Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?Cine este ca Tine minunat în sfințenie,Bogat în fapte de laudă,Și făcător de minuni?
12 Tu Ți-ai întins mîna dreaptă:Și i-a înghițit pămîntul.
13 Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit,Și ai izbăvit pe poporul acesta;Iar prin puterea Ta îl îndrepțiSpre locașul sfințeniei Tale.
14 Popoarele vor afla lucrul acesta, și se vor cutremura:Apucă groaza pe Filisteni,
15 Se înspăimîntă căpeteniile Edomului,Și un tremur apucă pe războinicii lui Moab;Toți locuitorii Canaanului leșină dela inimă.
16 Îi va apuca teama și spaima;Iar văzînd măreția brațului Tău,Vor sta muți ca o piatră,Pînă va trece poporul Tău, Doamne!Pînă va trecePoporul, pe care Ți l-ai răscumpărat.