17 Moise a scos poporul din tabără, spre întîmpinarea lui Dumnezeu, și s’au așezat la poalele muntelui.
18 Muntele Sinai era tot numai fum, pentrucă Domnul Se pogorîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălța ca fumul unui cuptor, și tot muntele se cutremura cu putere.
19 Trîmbița răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, și Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.
20 Domnul S’a pogorît pe muntele Sinai, și anume pe vîrful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vîrful muntelui. Și Moise s’a suit sus.
21 Domnul a zis lui Moise: „Pogoară-te și poruncește poporului cu totdinadinsul să nu dea busna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.
22 Preoții, cari se apropie de Domnul, să se sfințească și ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.“
23 Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicînd: «Hotărăște anumite margini în jurul muntelui, și sfințește-l.“