5 Domnul S’a pogorît într’un nor, a stătut acolo lîngă el, și a rostit Numele Domnului.
6 Și Domnul a trecut pe dinaintea lui, și a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mînie, plin de bunătate și credincioșie,
7 care Își ține dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat, și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor pînă la al treilea și al patrulea neam!“
8 Îndată Moise s’a plecat pînă la pămînt și s’a închinat.
9 El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpățînat, dar iartă-ne fărădelegile și păcatele noastre, și ia-ne în stăpînirea Ta!“
10 Domnul a răspuns: „Iată, Eu fac un legămînt. Voi face, în fața întregului popor, minuni cari n’au avut loc în nicio țară și la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău, va vedea lucrarea Domnului, și prin tine voi face lucruri înfricoșate.
11 Ia seama la ceea ce-ți poruncesc azi. Iată, voi izgoni dinaintea ta pe Amoriți, Cananiți, Hetiți, Fereziți, Heviți și Iebusiți.