6 Domnul i-a mai zis: «Bagă-ți mîna în sîn.» El și-a băgat mîna în sîn; apoi a scos-o, și iată că mîna i se acoperise de lepră, și se făcuse albă ca zăpada.
7 Domnul a zis: «Bagă-ți din nou mîna în sîn.» El și-a băgat din nou mîna în sîn; apoi a scos-o din sîn; și iată că mîna se făcuse iarăș cum era carnea lui.
8 «Dacă nu te vor crede,»a zis Domnul, «și nu vor asculta de glasul celui dintîi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.
9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne, și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din rîu, și s’o torni pe pămînt; și apa, pe care o vei lua din rîu, se va preface în sînge pe pămînt.“
10 Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sînt un om ori vorbirea ușoară; și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbești Tu robului Tău; căci vorba și limba mi-este încurcată.“
11 Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
12 Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, și te voi învăța ce vei avea de spus.“