1 Moise și Aaron s’au dus apoi la Faraon, și i-au zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.“
2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, și să las pe Israel să plece?“ Eu nu cunosc pe Domnul, și nu voi lăsa pe Israel să plece.“
3 Ei au zis: „Ni S’a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentruca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.“
4 Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentruce abateți poporul de la lucrul lui? Plecați la lucrările voastre.“
5 Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s’a înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?“
6 Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului și logofeților: