1 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, și spune-i: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
2 Dacă nu vrei să-l lași să plece, și dacă-l mai oprești,
3 iată, mîna Domnului va fi peste turmele tale de pe cîmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi; și anume va fi o ciumă foarte mare.
4 Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel și turmele Egiptenilor, așa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.“
5 Domnul a hotărît vremea, și a zis: „Mîne, va face Domnul lucrul acesta în țară.“
6 Și Domnul a făcut așa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au perit, dar n’a perit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.
7 Faraon a trimes să vadă ce se întîmplase: și iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s’a împietrit, și n’a lăsat pe popor să plece.