1 Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărații lui Iuda.
2 Ascultați, ceruri, și ia aminte, pămîntule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s’au răsculat împotriva Mea.
3 Boul își cunoaște stăpînul, și măgarul cunoaște ieslea stăpînului său: dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.“
4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînță de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele …
5 Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, și toată inima sufere de moarte!
6 Din tălpi pînă’n creștet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vînătăi și carne vie, ne stoarse, ne legate, și ne alinate cu untdelemn: