1 „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, pînă nu se va arăta mîntuirea lui, lumina soarelui și izbăvirea lui, ca o făclie, care s’aprinde.
2 Atunci neamurile vor vedea mîntuirea ta, și toți împărații slava ta; și-ți vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.
3 Vei fi o cunună strălucitoare în mîna Domnului, o legătură împărătească în mîna Dumnezeului tău.
4 Nu te vor mai numi Părăsită, și nu-ți vor mai numi pămîntul un pustiu, ci te vor numi: «Plăcerea Mea este în ea,» și țara ta o vor numi Beula: «Măritată»; căci Domnul Își pune plăcerea în tine, și țara ta se va mărita iarăș.
5 Cum se unește un tînăr cu o fecioară, așa se vor uni fiii tăi cu tine; și cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se va bucura Dumnezeul tău de tine.“
6 „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri, cari nu vor tăcea nici odată, nici zi nici noapte! Voi cari aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți de loc!
7 Și nu-I dați răgaz, pînă nu va așeza din nou Ierusalimul, și-l va face o laudă pe pămînt.
8 Domnul a jurat pe dreapta Lui și pe brațul Lui cel puternic, zicînd: «Nu voi mai da grîul tău hrană vrăjmașilor tăi, și fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit.
9 Ci cei ce vor strînge grîul, aceia îl vor mînca și vor lăuda pe Domnul, și ceice vor face vinul, aceia îl vor bea, în curțile locașului Meu celui sfînt.“
10 „Treceți, treceți pe porți! Pregătiți o cale poporului! Croiți, croiți drum, dați pietrele la o parte! Ridicați un steag peste popoare!
11 Iată ce vestește Domnul pînă la marginile pămîntului: «Spuneți fiicei Sionului: «Iată, Mîntuitorul tău vine; iată, plata este cu El, și răsplătirile merg înaintea Lui.
12 Ei vor fi numiți «Popor sfînt, Răscumpărați ai Domnului.» Iar pe tine, te vor numi «Cetate căutată și nepărăsită.“