1 Proorocie împotriva Moabului.Chiar în noaptea cînd este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea cînd este pustiit, Chir-Moabul este nimicit! …
2 Poporul se suie la templu și la Dibon, pe înălțimi, ca să plîngă; Moabul se bocește: pe Nebo și pe Medeba toate capetele sînt rase, și toate bărbile sînt tăiate.
3 Pe ulițe, sînt încinși cu saci, pe acoperișuri și în piețe, totul geme, și se topesc plîngînd.
4 Hesbonul și Eleale țipă de li se aude glasul pînă la Iahaț, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
5 Îmi plînge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă pînă la Țoar, pînă la Eglat-Șelișia; căci suie, plîngînd, suișul Luhitului, și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.
6 Căci apele Nimrim sînt pustiite, s’a uscat iarba, s’a dus verdeața, și nu mai este niciun fir verde.
7 De aceea strîng ce le mai rămîne, și își strămută averile dincolo de pîrîul sălciilor
8 Căci țipetele înconjură hotarele Moabului; bocetele lui răsună pînă la Eglaim, și urletele lui răsună pînă la Beer-Elim.
9 Apele Dimonului sînt pline de sînge, și voi trimete peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpați ai Moabului, împotriva rămășiței din țară.