1 „Ascultați-Mă, voi, cari umblați după neprihănire, cari căutați pe Domnul! Priviți spre stînca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși.
2 Uitați-vă la părintele vostru Avraam, și spre Sara care v’a născut; căci l-am chemat, cînd era numai el singur, l-am binecuvîntat și înmulțit.
3 Tot astfel, Domnul are milă de Sion, și mîngîie toate dărîmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, și pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi mijlocul lui, mulțămiri și cîntări de laudă.
4 Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși Legea, și voi pune Legea Mea lumină popoarelor.
5 Neprihănirea Mea este aproape, mîntuirea Mea se va arăta, și brațele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine, și se vor încrede în brațul Meu.
6 Ridicați ochii spre cer, și priviți în jos pe pămînt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămîntul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii lui vor muri ca niște muște; dar mîntuirea Mea va dăinui în veci, și neprihănirea Mea nu va avea sfîrșit.
7 Ascultați-Mă, voi cari cunoașteți neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, și nu tremura de ocările lor.
8 Căci îi va mînca molia ca pe o haină, și-i va roade vermele cum roade lîna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, și mîntuirea Mea se va întinde din veac în veac.“
9 Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te, ca în zilele de odinioară, și în veacurile din vechime! Oare n’ai doborît Tu Egiptul, și ai străpuns balaurul?
10 Nu ești Tu acela, care ai uscat marea, apele adîncului celui mare, și ai croit în adîncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpărați?
11 Astfel cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cîntări de biruință, și o bucurie vecinică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi.
12 Eu, Eu vă mîngîi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor, și de fiul omului, care trece ca iarba,
13 și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pămîntul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească? Unde este mînia asupritorului?
14 În curînd cel încovoiat supt fiare va fi deslegat; nu va muri în groapă, și nu va duce lipsă de pîne.
15 Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care stîrnesc marea și fac să-i urle valurile, și al cărui Nume este Domnul oștirilor.
16 Eu pun cuvintele Mele în gura ta, și te acopăr cu umbra mînii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pămînt nou, și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»
17 Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui, care ai băut, ai sorbit pînă în fund potirul amețelii!
18 Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toți copiii pe cari i-a născut, nu este niciunul, care să-l ia de mînă din toți copiii pe cari i-a crescut.
19 Amîndouă aceste lucruri ți s’au întîmplat: – dar cine te va plînge? – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. – «Cum să te mîngîi eu?»
20 Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într’un laț, plini de mînia Domnului, și de mustrarea Dumnezeului tău.
21 Deaceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă:
22 «Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: «Iatăcă îți iau din mînă potirul amețelii, potirul mîniei Mele, că să nu mai bei din el!
23 Și îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, cari îți ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!“ Îți făceai atunci spinarea ca un pămînt, și ca o uliță pentru trecători.