1 Vai de tine, țară, în care răsună zîngănit de arme, și care ești dincolo de rîurile Etiopiei!
2 Tu, care trimeți soli pe mare, în corăbii de papură cari plutesc pe luciul apelor! Duceți-vă, soli iuți, la neamul acela tare și puternic, la poporul acela înfricoșat dela începutul lui, neam puternic care zdrobește totul, și a cărui țară este tăiată de rîuri.
3 Voi toți, locuitori ai lumii și voi, locuitori ai pămîntului, luați seama cînd se înalță steagul pe munți, și ascultați cînd sună trîmbița!
4 Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniștit din locuința Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui, și pe aburul de rouă, în vipia secerișului.
5 Dar înainte de seceriș, cînd cade floarea, și rodul se face aguridă, el taie îndată mlădițele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii și-i aruncă …“
6 Și Asirienii vor fi lăsați astfel pradă păsărilor răpitoare din munți și fiarelor pămîntului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, și fiarele pămîntului vor ierna pe ele.
7 În vremea aceea, se vor aduce daruri de mîncare Domnului oștirilor, de poporul cel tare și puternic, de poporul cel înfricoșat dela începutul lui, neam puternic, care zdrobește totul, și a cărui țară este tăiată de rîuri: vor fi aduse acolo unde locuiește Numele Domnului oștirilor, pe muntele Sionului.