1 Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare, și scrie pe ea, așa ca să se înțeleagă: «Grăbește-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.“
2 Am luat cu mine niște martori vrednici de credință: pe preotul Urie, și pe Zaharia, fiul lui Berechia.
3 M’am apropiat de proorociță. Ea a zămislit, și a născut un fiu. Apoi Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-Șalal-Haș-Baz.“
4 Căci înainte ca să știe copilul să spună: „Tată!“ și „mamă!“ se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogățiile Damascului și prada Samariei.“
5 Domnul mi-a vorbit iarăș, și mi-a zis:
6 „Pentrucă poporul acesta a disprețuit apele din Siloe cari curg lin, și s’a bucurat de Rețin și de fiul lui Remalia,
7 iată, Domnul va trimete împotriva lor apele puternice și mari ale Rîului (Eufrat), adică pe împăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieși din albia lui, și se va vărsa peste malurile lui;
8 va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli, și va ajunge pînă la gît. Iar aripele întinse ale oastei lui vor umplea întinderea țării tale, Emanuele!“
9 Scoateți strigăte de război cît voiți, popoare, căci tot veți fi zdrobite; luați aminte, toți ceice locuiți departe! Pregătiți-vă oricît de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. Pregătiți-vă oricît de luptă, căci tot veți fi zdrobiți.
10 Faceți la planuri, cît voiți, căci nu se va alege nimic de ele! Luați la hotărîri cît voiți, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi.“
11 Așa mi-a vorbit Domnul, cînd m’a apucat mîna Lui, și m’a înștiințat să nu umblu pe calea poporului acestuia:
12 „Nu numiți uneltire tot ce numește poporul acesta uneltire; și nu vă temeți de ce se teme el, nici nu vă speriați!
13 Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați.“
14 Și atunci El va fi un locaș sfînt, dar și o piatră de poticnire, o stîncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului!
15 Mulți se vor poticni, vor cădea și se vor sfărîma, vor da în laț și vor fi prinși.“ –
16 „Învelește această mărturie, pecetluiește această descoperire, între ucenicii Mei.“
17 Eu nădăjduiesc în Domnul, care Își ascunde Fața de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea.
18 Iată, eu și copiii pe cari mi i-a dat Domnul, sîntem niște semne și niște minuni în Israel, din partea Domnului oștirilor, care locuiește pe muntele Sionului.
19 Dacă vi se zice însă: „Întrebați pe ceice cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, cari șoptesc și bolborosesc,“ răspundeți: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii?
20 La lege și la mărturie!“ Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.
21 El va pribegi prin țară, apăsat și flămînd, și, cînd îi va fi foame, se va mînia, și va huli pe Împăratul și Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus,
22 fie că se va uita spre pămînt, iată, nu va fi decît necaz, negură, nevoie neagră, și se va vedea izgonit în întunerec beznă.