1 Nu, mîna Domnului nu este prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,
2 ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedecă să v’asculte!
3 Căci mînile vă sînt mînjite de sînge, și degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, și limba voastră vorbește nelegiuiri.
4 Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deșerte și spun neadevăruri, zămislesc răul, și nasc nelegiuirea.
5 Clocesc ouă de basilic și țes pînze de păianjen. Cine mănîncă din ouăle lor, moare; și dacă se sparge vreunul, iese o năpîrcă.
6 Pînzele lor nu slujesc la facerea hainelor, și nu pot să se acopere cu lucrare lor; căci lucrările lor sînt niște lucrări nelegiuite, și în mînile lor sînt fapte de sîlnicie.
7 Picioarele lor aleargă spre rău, și se grăbesc să verse sînge nevinovat; gîndurile lor sînt gînduri nelegiuite, prăpădul și nimicirea sînt pe drumul lor.
8 Ei nu cunosc calea păcii, și în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaște pacea. –
9 Deaceea hotărîrea de izbăvire este departe de noi și mîntuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina, și iată întunerecul, lucirea, și umblăm în negură!
10 Bîjbăim ca niște orbi dealungul unui zid, bîjbăim ca ceice n’au ochi, ne poticnim ziua nameaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși sîntem ca niște morți.
11 Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mîntuirea, și ea este departe de noi.
12 Căci fărădelegile noastre sînt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sînt cu noi, și ne cunoaștem nelegiuirile noastre.
13 Am fost vinovați și necredincioși față de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare și răzvrătire, am cugetat și vorbit cuvinte mincinoase;
14 și astfel izbăvirea s’a întors îndărăt, și mîntuirea a stat deoparte; căci adevărul s’a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie.
15 Adevărul s’a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează de rău este jăfuit.Domnul vede, cu privirea mînioasă, că nu mai este nicio neprihănire.
16 El vede că nu este nici un om, și Se miră că nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui Îi vine în ajutor, și neprihănirea Lui Îl sprijinește.
17 Se îmbracă cu neprihănire ca și cu o platoșă, Își pune pe cap coiful mîntuirii; ia răzbunarea ca o haină, și Se acopere cu gelozia ca și cu o manta.
18 El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da protivnicilor Săi mînia, va întoarce la fel vrăjmașilor săi, și va da ostroavelor plata cuvenită!
19 Atunci se vor teme de Numele Domnului cei dela apus, și de slava Lui cei dela răsăritul soarelui; cînd va năvăli vrăjmașul ca un rîu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.
20 „Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, cari se vor întoarce dela păcatele lor, zice Domnul.
21 „Și iată legămîntul Meu, cu ei, zice Domnul: «Duhul Meu, care Se odihnește peste tine, și cuvintele Mele, pe cari le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum și pînă’n veac, zice Domnul.“