1 Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăș pe Israel, și-i va aduce iarăș la odihnă în țara lor; străinii se vor alipi de ei, și se vor uni cu casa lui Iacov.
2 Popoarele îi vor lua, și-i vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpîni în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ținea astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei, și vor stăpîni peste asupritorii lor.
3 Iar cînd îți va da Domnul odihnă după ostenelele și frămîntările tale, și după aspra robie care a fost pusă peste tine,
4 atunci vei cînta cîntarea aceasta asupra împăratului Babilonului, și vei zice:„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat,
5 Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpînitorilor.
6 Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare.
7 Tot pămîntul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cîntece de veselie.
8 Pînă și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: «De cînd ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!»
9 Locuința morților se mișcă pînă în adîncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai marii pămîntului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor.
10 Toți iau cuvîntul ca să-ți spună: «Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!»
11 Strălucirea ta s’a pogorît și ea în locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea, și viermii te vor acoperi.
12 Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pămînt, tu, biruitorul neamurilor!
13 Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei;
14 mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.»
15 Dar ai fost aruncat în locuința morților, în adîncimile mormîntului!
16 Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: «Acesta este omul care făcea să se cutremure pămîntul, și zguduia împărățiile,
17 care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?»
18 Toți împărații neamurilor, da, toți, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormîntul lui.
19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormîntul tău, ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată dela niște oameni uciși cu lovituri de sabie, și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu ești unit cu ei în mormînt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.
21 Pregătiți măcelărirea fiilor, din pricina nelegiuirii părinților lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pămîntul, și să umple lumea cu cetăți!“
22 „Eu mă voi ridica împotriva lor! – zice Domnul oștirilor – și voi șterge numele și urma Babilonului, pe fiu și nepot,“ zice Domnul.
23 „Voi face din el un culcuș de arici și o mlaștină, și îl voi mătura cu mătura nimicirii,“ zice Domnul oștirilor.
24 Domnul oștirilor a jurat, și a zis: „Da, ce am hotărît se va întîmpla, ce am pus la cale se va împlini.
25 Voi zdrobi pe Asirian în țara Mea, îl voi călca în picioare pe munții Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, și povara lui va fi luată de pe umerii lor.“
26 Iată hotărîrea luată împotriva întregului pămînt, iată mîna, întinsă peste toate neamurile.
27 Domnul oștirilor a luat această hotărîre: cine I se va împotrivi? Mîna Lui este întinsă: cine o va abate?
28 În anul morții împăratului Ahaz, a fost rostită această proorocie:
29 „Nu te bucura, țara Filistenilor, că s’a frînt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilic, și rodul lui va fi un balaur sburător.
30 Atunci cei mai săraci vor putea paște, și cei nenorociți vor putea să locuiască liniștiți; dar îți voi lăsa neamul să piară de foame, și ce va mai rămînea din tine va fi omorît.
31 Gemi, poartă! Bocește-te, cetate! Cutremură-te, toată țara Filistenilor! Căci un fum vine dela miază noapte, și șirurile vrăjmașului sînt strînse.“
32 „Și ce va răspunde trimișilor poporului?“ – „Că Domnul a întemeiat Sionul, și că cei nenorociți din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.“ –