1 Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului.
2 Se va întîmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor, și toate neamurile se vor îngrămădi spre el.
3 Popoarele se vor duce cu grămada la el, și vor zice: „Veniți, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui, și să umblăm pe cărările Lui.“ Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim cuvîntul Domnului.
4 El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; așa în cît din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța războiul.
5 „Veniți, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!“
6 Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentrucă sînt plini de idolii Răsăritului, și dedați la vrăjitorie ca Filistenii, și se unesc cu fiii străinilor.
7 Țara lor este plină de argint și de aur, și comorile lor n’au sfîrșit; țara este plină de cai, și carăle lor sînt fără număr.
8 Dar țara lor este plină și de idoli, căci se închină înaintea lucrării mînilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.
9 De aceea cei mici vor fi scoborîți, și cei mari vor fi smeriți: nu-i vei ierta.
10 „Intră în stînci, și ascunde-te în țărînă, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui!“
11 Omul va trebui să-și plece în jos privirea semeață și îngîmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.
12 Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mîndru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat:
13 împotriva tuturor cedrilor înalți și falnici ai Libanului, și împotriva tuturor stejarilor Basanului;
14 împotriva tuturor munților înalți, și împotriva tuturor dealurilor falnice;
15 împotriva tuturor turnurilor înalte, și împotriva tuturor zidurilor întărite;
16 împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis, și împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.
17 Mîndria omului va fi smerită, și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.
18 Toți idolii vor pieri.
19 Oamenii vor intra în peșterile stîncilor și în crăpăturile pămîntului, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul.
20 În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe cari și-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci;
21 și vor intra în găurile stîncilor, și în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul.
22 Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decît suflare: căci ce preț are el?