12 Dar, dupăce Domnul Își va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului și la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngîmfate, și pentru trufia privirilor lui semețe,
13 căci el a zis: „Prin puterea mînei mele am făcut aceste lucruri, și prin înțelepciunea mea, – căci sînt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor, și le-am jăfuit vistieriile, și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie;
14 am pus mîna pe bogățiile popoarelor, ca pe un cuib, și, cum se strîng niște ouă părăsite, așa am strîns eu tot pămîntul: niciunul n’a mișcat vreo aripă, nici n’a deschis ciocul, ca să ciripească. –
15 «Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea?» «Sau se mîndrește ferestrăul față de cel ce-l mînuiește?» «Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!“
16 De aceea Domnul, Dumnezeul oștirilor, va trimete ofilirea prin războinicii lui cei voinici; și între aleșii lui va izbucni un pîrjol, ca pîrjolul unui foc.
17 Lumina lui Israel se va preface în foc, și Sfîntul lui într’o flacără, care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui, într’o zi.
18 Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și cîmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade în leșin.