5 „Vai de Asirian – zice Domnul – nuiaua mîniei Mele, care poartă în mînă toiagul urgiei Mele!
6 I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimes împotriva unui popor pe care sînt mîniat, ca să-l prădeze și să-l jăfuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe ulițe.
7 Dar el nu judecă așa, și nu acesta este gîndul inimii lui; ci el nu se gîndește decît să nimicească, decît să prăpădească neamurile cu grămada.
8 Căci el zice: «Nu sînt voivozii mei tot atîția împărați?»
9 «Nu s’a întîmplat cu Calno la fel ca și cu Carchemișul?»«Nu s’a întîmplat cu Hamatul ca și cu Arpadul?» «Nu s’a întîmplat Samariei la fel ca Damascului?»
10 «După cum mîna mea a pus stăpînire pe împărățiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decît la Ierusalim și în Samaria),
11 cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?.“