2 Ridicați un steag pe un munte gol, înălțați glasul spre ei, faceți semne cu mîna, ca să vină la porțile asupritorilor!
3 „Am dat poruncă sfintei Mele oștiri – zice Domnul – am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea.“
4 Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta.
5 Ei vin dintr’o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mîniei Lui vor nimici tot pămîntul.
6 Gemeți! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!
7 De aceea toate mînile slăbesc, și orice inimă omenească se topește.
8 Ei sînt năpădiți de spaimă; îi apucă chinurile și durerile; se zvîrcolesc ca o femeie în durerile nașterii, se uită unii la alții încremeniți; fețele lor sînt roși ca focul.