17 care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?»
18 Toți împărații neamurilor, da, toți, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormîntul lui.
19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormîntul tău, ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată dela niște oameni uciși cu lovituri de sabie, și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu ești unit cu ei în mormînt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.
21 Pregătiți măcelărirea fiilor, din pricina nelegiuirii părinților lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pămîntul, și să umple lumea cu cetăți!“
22 „Eu mă voi ridica împotriva lor! – zice Domnul oștirilor – și voi șterge numele și urma Babilonului, pe fiu și nepot,“ zice Domnul.
23 „Voi face din el un culcuș de arici și o mlaștină, și îl voi mătura cu mătura nimicirii,“ zice Domnul oștirilor.