3 Iar cînd îți va da Domnul odihnă după ostenelele și frămîntările tale, și după aspra robie care a fost pusă peste tine,
4 atunci vei cînta cîntarea aceasta asupra împăratului Babilonului, și vei zice:„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat,
5 Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpînitorilor.
6 Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare.
7 Tot pămîntul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cîntece de veselie.
8 Pînă și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: «De cînd ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!»
9 Locuința morților se mișcă pînă în adîncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai marii pămîntului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor.