4 Hesbonul și Eleale țipă de li se aude glasul pînă la Iahaț, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
5 Îmi plînge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă pînă la Țoar, pînă la Eglat-Șelișia; căci suie, plîngînd, suișul Luhitului, și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.
6 Căci apele Nimrim sînt pustiite, s’a uscat iarba, s’a dus verdeața, și nu mai este niciun fir verde.
7 De aceea strîng ce le mai rămîne, și își strămută averile dincolo de pîrîul sălciilor
8 Căci țipetele înconjură hotarele Moabului; bocetele lui răsună pînă la Eglaim, și urletele lui răsună pînă la Beer-Elim.
9 Apele Dimonului sînt pline de sînge, și voi trimete peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpați ai Moabului, împotriva rămășiței din țară.