6 vor mai rămînea doar cîteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline, pe vîrful crengilor, patru sau cinci, în ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.“
7 În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, și ochii i se vor întoarce spre Sfîntul lui Israel;
8 nu se va mai uita spre altare, cari sînt lucrarea mînilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astartei și la stîlpii închinați soarelui.
9 În ziua aceea, cetățile lui întărite vor fi ca dărîmăturile din pădure și de pe vîrful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie!
10 Căci ai uitat pe Dumnezeul mîntuirii tale, și nu ți-ai adus aminte de Stînca scăpării tale. De aceea ți-ai sădit răsaduri plăcute, și ai sădit butuci străini.
11 Cînd i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard, și în curînd i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: și durerea este fără leac.
12 Vai! ce vuiet de popoare multe, cari urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, cari mugesc cum mugesc niște ape puternice.