2 O vedenie grozavă mi s’a descoperit. Asupritorul asuprește, pustiitorul pustiește. – „Suie-te, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor, – zice Domnul.“
3 De aceea mi s’a umplut inima de neliniște, m’apucă durerile, ca durerile unei femei cînd naște. Zvîrcolirile nu mă lasă s’aud, tremurul mă împedecă să văd.
4 Îmi bate inima cu putere, m’apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă.
5 Ei pun masa, straja veghează, și ei mănîncă, beau … Dar deodată se aude strigînd: „În picioare, voivozi! Ungeți scutul!“
6 Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.“ –
7 El a văzut călărime, călăreți doi cîte doi, călăreți pe măgari, călăreți pe cămile; și asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă.
8 Apoi a strigat, ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază, și stam de strajă în toate nopțile.