10 «Străbate-ți țara, ca Nilul, niciun brîu nu te mai strînge, fiica Tarsisului! Nu mai este niciun jug!
11 Domnul Și-a întins mîna asupra mării; a făcut să tremure împărății; a poruncit nimicirea cetățuilor Canaanului,
12 și a zis: «De acum nu te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te și treci în țara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.
13 Iacă pe Haldei, cari nu erau un popor, locuitorii aceștia ai pustiei, cărora Asirianul le-a întemeiat o țară; ei înalță turnuri, surpă casele împărătești ale Tirului, le prefac în dărîmături.“
14 „Bociți-vă, corăbii din Tarsis! Căci cetățuia voastră este nimicită.“
15 În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării șaptezeci de ani, cît ține viața unui împărat, dar după șaptezeci de ani, se va întîmpla Tirului ca și curvei despre care vorbește cîntecul:
16 „Ia arfa și străbate cetatea, curvă dată uitării; cîntă bine, cîntă-ți cîntecele de mai multe ori, ca iarăș să-și aducă lumea aminte de tine.“