2 „Amuțiți de groază, locuitori ai țărmului, pe care o umpleau odată negustorii din Sidon, cari străbăteau marea!
3 Veniturile lui erau grîul Nilului și secerișul rîului, aduse pe ape mari, așa că el era tîrgul neamurilor.“
4 „Rușinează-te Sidoane! căci așa vorbește marea, cetățuia mării: «Eu n’am avut durerile facerii, nici n’am născut, n’am hrănit tineri, nici n’am crescut fete.“
5 Cînd vor afla Egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului,
6 și vor zice: „Treceți la Tarsis, bociți-vă, locuitori ai țărmului!
7 Aceasta este cetatea voastră cea veselă, care avea o obîrșie veche, și ale cărei picioare o duceau să locuiască departe.
8 Cine a luat această hotărîre împotriva Tirului, împărțitorul cununilor, el, ai cărui negustori erau niște voivozi, și ai cărui tîrgoveți erau cei mai bogați de pe pămînt?