4 „Le voi da băieți drept căpetenii, – zice Domnul, – și niște copii vor stăpîni peste ei.“
5 Oamenii se vor asupri unii pe alții, unul va apăsa pe celalt, fiecare pe aproapele lui, tînărul va lovi pe cel bătrîn, și omul de nimic pe cel pus în cinste.
6 Vor merge pînă acolo încît unul va apuca pe fratele său în casa părintească, și-i va zice: „Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărămăturile acestea supt mîna ta!“
7 Dar în aceeaș zi el va răspunde: „Nu pot să fiu doftor, căci în casa mea nu este nici pîne nici haină: nu mă puneți căpătenie peste popor.“
8 Se clatină Ierusalimul, se prăbușește Iuda, pentrucă vorbele și faptele lor sînt îndreptate împotriva Domnului, înfruntînd privirile Lui mărețe.
9 Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor, și, ca Sodomiții, își dau pe față nelegiuirea, fără s’o ascundă. Vai de sufletul lor, căci își pregătesc rele!
10 Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.