14 îl sfărîmă cum se sfărîmă un vas de pămînt, care se sfărîmă fără nicio milă, și din ale cărui sfărîmături nu mai rămîne nici un ciob măcar, cu care să iei foc din vatră, sau să scoți apă din fîntînă.“
15 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfîntul lui Israel: „În liniște și odihnă va fi mîntuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.“ Dar n’ați voit!
16 Ci ați zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!“ – „De aceea veți și fugi!“ – „Vom călări pe cai iuți!“ – „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi și mai iuți!
17 O mie vor fugi la amenințarea unuia singur; și cînd vă vor amenința cinci, toți veți fugi, pînă veți rămînea ca un stîlp pe vîrful unui munte, și ca un steag pe creștetul unui deal.“
18 „Totuș Domnul așteaptă să Se milostivească de voi, și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toți ceice nădăjduiesc în El!
19 Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plînge! El Se va îndura de tine, cînd vei striga; cum va auzi, te va asculta.
20 Domnul vă va da pîne în necaz, și apă în strîmtorare. Învățătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi.