2 Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vîntului, și ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca niște rîuri de apă într’un loc uscat, ca umbra unei stînci mari într’un pămînt ars de sete.
3 Ochii celor ce văd nu vor mai fi legați, și urechile celor ce aud vor lua aminte.
4 Inima celor ușuratici va pricepe și va înțelege, și limba gîngavilor va vorbi iute și deslușit.
5 Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mișelul nu se va mai numi cu inimă largă.
6 Căci nebunul spune nebunii, și inima lui gîndește rău, ca să lucreze în chip nelegiuit, și să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămînd, și să ia băutura celui însetat.
7 Armele mișelului sînt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar cînd pricina săracului este dreaptă.
8 Dar cel ales la suflet face planuri alese, și stăruie în planurile lui alese.“