1 „Vai de tine, pustiitorule, care totuș n’ai fost pustiit; care jăfuiești, și n’ai fost jăfuit încă! După ce vei sfîrși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jăfuit, vei fi jăfuit și tu.“
2 „Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
3 Cînd răsună glasul Tău, popoarele fug; cînd Te scoli Tu, neamurile se împrăștie.“
4 „Și prada voastră va fi strînsă cum strînge mușița: sar peste ea cum sar lăcustele.“
5 Domnul este înălțat, și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate.
6 „Zilele tale sînt statornice, înțelepciunea și priceperea sînt un izvor de mîntuire“; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
7 Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plîng cu amar.