27 Și locuitorii lor sînt neputincioși, spăimîntați și uluiți: sînt ca iarba de pe cîmp și verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, și ca grîul care se usucă înainte de a da în spic.
28 Dar Eu știu cînd stai jos, cînd ieși afară, cînd intri, și cînd ești mînios împotriva Mea.
29 Deci pentrucă ești mînios împotriva Mea, și mîndria ta a ajuns pînă la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale, și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.“
30 „Și acesta să-ți fie semnul, Ezechia: anul acesta veți mînca ce va crește singur dela sine, și în al doilea an ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an, veți sămăna, veți secera, veți sădi vii și veți mînca din rodul lor.
31 Și ce va mai scăpa din casa lui Iuda, și ce va mai rămînea iarăș va prinde rădăcini de desupt, și va aduce rod deasupra.
32 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță, și din muntele Sionului cei izbăviți. Iată ce va face rîvna Domnului oștirilor.
33 Deaceea așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: «El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeți în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi, și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei.