9 Cîntarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii și însănătoșerii lui.
10 „Ziceam: «În cei mai buni ani ai vieții mele trebuie să mă duc la porțile locuinței morților!Sînt pedepsit cu perderea celorlalți ani ai mei, cari-mi mai rămîn!
11 Ziceam: «Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pămîntul celor vii;nu voi mai vedea pe niciun om în locuința morților!
12 Locuința mea este luată și mutată dela mine, ca o colibă de păstori.Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător, care m’ar rupe din țesătura lui.Pînă deseară îmi vei pune capăt.
13 Am strigat pînă dimineața; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele!Pînă deseară îmi vei pune capăt.
14 Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor,și gemeam ca o porumbiță. Ochii-mi priveau topiți spre cer:«Doamne, sînt în necaz, ajută-mă!»
15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m’a ascultat.Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei, dupăce am fost întristat astfel.