2 «Vorbiți bine Ierusalimului, și strigați-i că robia lui s’a sfîrșit, că nelegiuirea lui este ispășită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cît toate păcatele lui.
3 Un glas strigă: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
4 Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, și strîmtorile în vîlcele!
5 Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.
6 Un glas zice: «Strigă!» – Și eu am răspuns: «Ce să strig?» – «Orice făptură este ca iarba, și toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp.
7 Iarba se usucă, floarea cade, cînd suflă vîntul Domnului peste ea.“ –În adevăr, poporul este ca iarba:
8 iarba se usucă, floarea cade; dar cuvîntul Dumnezeului nostru rămîne în veac.