11 Pustia și cetățile ei să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar, să-și înalțe glasul! Locuitorii stîncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vîrful munților!
12 Să dea slavă Domnului, și să vestească laudele Lui în ostroave!“
13 Domnul înaintează ca un viteaz, Își stîrnește rîvna ca un om de război; înalță glasul, strigă, Își arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi. –
14 „Am tăcut multă vreme –, zice Domnul, – am tăcut, și M’am ținut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile nașterii, voi gîfăi și voi răsufla.
15 Voi pustii munți și dealuri, le voi usca toată verdeața; voi preface rîurile în ostroave, și iazurile le voi usca.
16 Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunerecul în lumină, înaintea lor, și locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face, și nu-i voi părăsi.
17 Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: «Voi sînteți dumnezeii noștri!»