8 Să picure cerurile de sus și să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pămîntul, să dea din el mîntuirea, și să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.“
9 „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! – Un ciob dintre cioburile pămîntului! – Oare lutul zice el celui ce-l fățuiește: «Ce faci?» Și lucrarea ta zice ea despre tine: «El n’are mîni?»
10 Vai de cine zice tatălui său: «Pentru ce m’ai născut?» Și mamei sale: «Pentru ce m’ai făcut?“
11 Așa vorbește Domnul, Sfîntul lui Israel, și Făcătorul său: «Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei și pentru lucrarea mînilor Mele?
12 Eu am făcut pămîntul, și am făcut pe om pe el; Eu cu mînile Mele am întins cerurile, și am așezat toată oștirea lor.
13 Eu am ridicat pe Cir, în dreptatea Mea, și voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăș cetatea, și va da drumul prinșilor Mei de război, fără preț de răscumpărare și fără daruri, zice Domnul oștirilor.“
14 Așa vorbește Domnul: „Cîștigurile Egiptului și negoțul Etiopiei și ale Sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine și vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănțuite, se vor închina înaintea ta, și-ți vor zice rugîndu-te: «Numai la tine se află Dumnezeu, și nu este alt Dumnezeu afară de El.“